15.08.2011
Inteligenta » Agentia Balcani

Etleboro

Noile evoluţii ale crizei financiare în Europa, monopolizând atenţia mass-mediei, au pus în umbră tendinţele actuale ale pieţei energetice meditareaneene. Alternativele numeroase ale Uniunii Europene pot fi acum reduse la două mega-proiecte de interconectare a resurselor de gaz, percum Coridorul de Sud al Gazului şi Desertec, o reţea de interconectare între Africa de Nord şi Europa de Sud. Ambele proiecte ar trebui să asigure nevoile energetice ale Europei Centrale şi de Nord, în timp ce ţările nord-africane, cele din Orientul Mijlociu şi din Asia Centrală vor fi furnizori direcţi de energie.

Desertec. Cu un buget de 400 miliarde de euro, Desertec este un proiect energetic colosal, vizând construcţia unei reţetele de interconectare electrică între Africa de Nord şi Europa, bazată pe surse regenerabile de energie, precum centrale solare şi eoliene plasate în deşertul Sahara, Algeria, Maroc şi Tunisia. O mare parte din energia electrică astfel produsă va fi distribuită în Europa pentru a satisface cererea enormă de energie din ultimul timp. Pentru generarea unor cantităţi uriaşe de energie electrică au fost proiectate centrale solare de mari dimesiuni, precum şi liniile de înaltă tensiune care trec pe sub Mediterană. Astfel, conform proiectului, energia electrică produsă în Africa va începe alimentarea reţelei europene la sfârşitul anului 2015, ajungând în 2050 să acopere necesarul de 15% din totalul energetic european. În primele etape ale procesului de interconectare vor fi construite conducte între Spania şi Maroc, apoi între Tunisia şi Italia. Cea care a promovat proiectul, în 2003, a fost Fundaţia Desertec, înfiinţatî în Germania de către Clubul de la Roma şi de către National Energy Research Center Jordan, pe baza unor studii ştiinţifice efectuate de către Centrul German de Aeronautică (DLR) şi de către Trans-Mediterranean Renewable Energy Cooperation (TREC). La 13 iulie 2009, au aderat la proiect alte 12 companii din Europa şi Africa de Nord, cu scopul de a promova o iniţiativă industrială, bazată în principal pe lobby-uri. La 30 octombrie 2009, vine fondată la Munchen, în Germania, societatea joint venture Desertec Industrial Initiative - Dii GmBH, sub formă de societate cu răspundere limitată germană. Dii GmBH este formată ca un consorţiu de 12 companii, la care se adaugă ulterior încă 6, cu un număr de aproximativ 20 de acţionari şi peste 35 de parteneri.

 

Acţionari Dii GmBH Parteneri Consultanţi

 Societăţi fondatoare

- Munich Re

- Abengoa Solar

- RWE

Deutsche Bank

- Siemens

- ABB

- E. On

- HSN Nordbank

 - Cevital (Algeria)

- M & W Group

- Schott Solar (Germania)

- Flagsol (joint venture cu Ferrostaal şi Millennium

 3M

AGC

Audi

BASF

Concentrix solar

Conergy

Deloitte

Evonik

Industries GL

Hassan

HSBC

IBM

ILF

Morgan Stanley

Nur Energie

OMV

MPG

- Bearing Point

- Bilfinger Berger

- Rexroth

- Bosch Group

- Commerzbank

- FCC Servicios

- Ciudadanos

- First Solar

- Flabeg

- Fraunhofer

- Italgen Italcementi

- Kaefer

- Lahmeyer International

- Maurisolaire

- Schoeller Renewables

- SMA Solar Technology

- Terna Energy SA

- TUV SUD

 

 

 

 Acţionari ulteriori

- Nareva (Monaco)

- Enel Greenpower

- Saint Gobain

- Red Electrica de Espagna

- Terna

- Unicredit

- Societatea Naţională tunisiană de Electricitaet şi Gaz

   

Consorţiul astfel constituit se prezintă mai degrabă ca un fel de lobby, al cărui obiectiv este acela de a crea condiţiile necesare conectării cât mai rapide a celor 14 state Desertec, care aparţin zonei EUMENA (Europa - Orientul Mijlociu - Africa de Nord). La început, iniţiativa apărea ca o misiune menită să identifice tehnologiile adecvate producţiei şi transportului de energie, precum tehnologiile necesare transformării energiei solare şi eoliene, în energie electrică, dar şi tehnologiile de transport pe distanţe lungi. În acest sens a fost propusă tehnologia CSP (energia solară concentrată, care foloseste oglinzi parabolice şi un turn de acumulare), precum şi tehnologia fotovoltaică. În acelaşi timp, vine promovat un program de dezvoltare tehnică şi economică, precum şi un cadru politic adecvat pentru a încuraja investiţiile în energie regenerabilă şi în reţelele de interconectate, alături de dezvoltarea unor studii de fezabilitate. Va trebui, de asemenea, elaborat un plan pe termen lung, până în 2050, pentru stabilirea metodelor de investiţii şi finanţare.

 

Rolul Africii de Nord. Implicarea ţărilor din Nordul Africii este esenţial, întru-cât vor oferi proiectului potenţialul energetic mare al deşertului Sahara. Asocierea cu Tunisia, Algeria şi Marocul este una strategică, lucru demonstrat şi de prezenţa societăţii algeriene Cevital printre fondatorii Dii GmBH, a Societăţii Naţionale tunisiene de Electricitate şi Gaz, precum şi Nareva, societate energetică de stat marocană. Cu toate acestea, Guvernul algerian nu a aderat la proiectul Desertec, nefiind de acord cu transferarea în străinătate a resurselor de energie naţionale, demarând proiecte energetice proprii. Printre acestea se află proiectul centralei electrice hibrid, alimentată cu gaz natural ş resurse solare, de la Tilghemt, cu o capacitate totală de 150 MW, dintre care 30 MW sunt produşi de soare, dezvoltată de către New Energz Algeria (NEAL), în colaborare cu compania spaniolă Abener, o investiţie de 350 de milioane de euro. În mod similar Sonelgaz (companie algeriană de stat, în distribuţia de gaze şi energie electrică) intenţionează să producă 365 MW din resurse solare, între 2013 şi 2020. La rândul ei, Tunisia este gazda Universităţii Desertec Network, înfiinţată în iunie 2010, o reţea universitară de cercetare care reuneşte ţări din Europa, Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, ocupându-se de studiul tehnologiilor care pot fi instalate în deşert. Cu toate acestea, Marocul va fi prima ţară nord-africană care va construi prima centrală solară pilot a Desertec, dispunând deja de o linie de alimentare energetică subacvatică, care se conectează cu Spania, fiind singura ţară din regiune care nu dispune de hidrocerburi. Guvernul marocan consideră că Desertec ar putea pune capăt dependenţei energetice a Marocului, care achiziţionează 96% din totalul său energetic di străinătate, alături de exportarea de energie electrică către Europa. Marocul şi-a lansat, de asemenea, propria centrală solară în 2009, care produce 14% din totalul de energie electrică în ţară, cu o investiţie de 9 miliarde dolari.

 

Iniţiative similare. Împreună cu Desertec, mai sunt şi alte reţele de lobby care promovează conceptul de interconectare între ţările mediteraneene, ca sursă energetică pentru Europa, precum şi punct comun între statele de consum (Europa de Nord) şi statele producătoare. Acestea sunt:

- ENTSO-E: European Network of Transmission System Operators for Electricity, care reprezintă reţeaua de operatori europeni în sistemul de transport electric. Aceasta a dezvoltat un plan infrastructural de transport de energie electrică în 34 de ţări europene (UE şi non-UE), cu peste 500 de proiecte în valoare totală de 23 - 28 miliarde de euro.

- Friends of the Supergrid: un grup de companii şi organizaţii care promovează crearea unei super-reţele de transport de elctrictate în întreaga Europă, care va facilita producţia pe scară largă a energiei durabile în zonele îndepărtate. Această iniţiativă vizează, în principal, ţările Europei de Nord.

- Transgreen: este un consorţiu de companii care, la fel ca Dii GmBH, are scopul de a instala o reţea energetică de transport între ţările Orientului Mijlociu, Africa de Nord şi Europa. Proiectul face parte din Planul solar al Mediteranei, cu participarea companiilor: Abengoa, AFD, Alstom, Areva, Atos Origin, CDC Infrastructure; EDF ; Prysmian; Nexans ; Red Electrica de Espana; RTE; Siemens; Taqa Arabia.

 

Noi scenarii. În faţa evoluţiilor actuale, devine tot mai clar faptul că teritoriile de tranzit energetic vor fi Italia, Spania şi Balcanii, care se confruntă cu cea mai dificilă perioadă din istorie, după anii '90, în mijlocul războiului energetic din Marea Mediterană, care va decide configurarea surselor şi a reţelelor de energie electrică pentru următorii 20 de ani. Se schimbă, de asemenea, conceptul de sistem energetic, care trece de la ideea unui grup de proiecte de sine stătătoare şi limitate din punct de vedere teritorial, la o structură de interconectate integrată, care va avea ca bază fundamentală energia, deoarece aceasta poate fi stocată şi transportată la un preţ scăzut. Interconexiunile energetice vor fi noile reţele pentru care se vor duce războaie, în timp ce de energie electrică va fi deveni "moneda unică" care va înlocui petro-dolarul în această Europă integrată, care nu va mai fi constituită din UE, ci din aşa-numita EUMENA. Fără să ne dăm seama, acest război a izbucnit deja, având ca focare Africa de Nord şi Balcanii. Să nu trecem cu vederea, aşadar, cazul Muntenegrului şi a liniei electrice Terna, de la Tivat la Pescara, un proiect îndelung incriminat în ciuda faptului că face parte din strategiile de dezvoltare energetică a Uniunii Europene, ale cărui reguli sunt acceptate de către toate statele membre, candidaţi şi partenerii externi.