29.03.2011
Inteligenta » Michele Altamura

Etleboro

După cele întâmplate în Croaţia şi Muntenegru, este tot mai mai evident faptul că reţeaua Open Society a lui Soros a investit mult în Balcani, continuând să menţină o atenţie sporită în această regiune. Scandalul Sunday Times referitor la cei trei europarlamentari – fostul vice prim-ministru român, Adrian Severin, fostul ministru de Externe sloven, ZoranThaler, şi fostul ministru de Interne austriac, Ernst Strasser - nu este menit să rămână în tăcere. În spatele atacului cotidianului britanic, se ascund presiunile Clubului "societăţii deschise", care au transformat presa şi informaţiile într-un câmp de luptă. Aici se dă, de fapt, bătălia pentru controlul şi şantajul guvernelor, folosindu-se toate tipurile de arme, de la reformele legislative, la libertatea presei şi la cererile de privatizare.

Italia este un exemplu elocvent al modului în care Open Democracy s-a zbătut din greu să îndepărteze puterea mediatică a lui Berlusconi, datorită colaborării fructuoase cu cotidianul La Republica şi, în general, cu Grupul De Benedetti, o bătălie pierdută de Soros pe plan legal, dar care a continuat pe Facebook prin crearea aşa-numitei populaţii violet, bucurându-se de sprijin financiar din partea mass-mediei şi a organizaţiilor pentru lupta împotriva mafiei şi a corupţiei. Miza este mult mai mare decât "banala alternanţă" a guvernelor, vizând controlul pieţei şi a investiţiilor enrgetice, a gazelor şi a reţelelor de transport şi cele de interconectare. Prin urmare, pe de-o parte avem grupurile de putere anglo-americane - unde Soros este un element cheie şi o reală forţă militară -, iar pe de altă parte, Rusia, care îşi duce mai departe politica externă bazându-se pe puterea sa energetică şi vasta reţea pe care o deţine în regiunea Eurasiei.

De fapt, lupta împotriva corupţiei nu este altceva decât un sistem care să evidenţieze legăturile Rusiei cu guvernele locale, propunând un model de "cooperare legal pe hârtie, dar în esenţă la fel de corupt. Din acest punct de vedere, Balcanii reprezintă un laborator al tehnicilor de comunicare în masă, destinate să promoveze tensiuni şi destabilizarea guvernelor. Această regiune, aflată într-un moment istoric conjunctural (ţări de tranziţie între două sisteme politice, economii în curs de dezvoltare, state care privesc integrarea europeană) este un teren fertil pentru orice practici corupte, mai mult sau mai puţin legale. Micile economii post-socialiste din această regiune sunt legate în mod vital de scena politică, prin urmare companiile trăiesc din bugetul public, dând ocazia clasei politice să oscileze între ofertanţi, adică între fondurile UE de pre-aderare, fondurile USAID ale Statelor Unite, cele ale lui Soros, de la Open Society, sau cele ruseşti ale gigantului Gazprom. Nu există nici o altă economie alternativă, decât cea a bugetului de stat şi, desigur, cea a crimei organizate şi a traficului ilegal.

Aşadar, fronturile care se întâlnesc sunt cele ale aşa-numitei Green Energy (de la energia nucleară la surse de energie regenerabilă) şi South Stream. Uniunea Europeană şi inclusiv Statele Unite impun, de fapt, un embargo Rusiei, cu scopul de a o împiedica să intre în vânzarea de energie, oferind exlusivitate propriilor companii speculative. Să nu uităm, de fapt, că energia este una dintre garanţiile cele mai solide pentru emiterea de monedă, atât pentru guverne, cât şi pentru bănci, într-un sistem complet bazat pe aşa-numiţii bani electronici. Treptat, războiul pentru petrol, gaze şi energia nucleară, se va transforma într-o competiţie pentru noile graniţe monetare. Zona euro s-ar putea divide în orice moment, astfel încât o soluţie ar fi crearea unei zone tampon - pe modelul englez - care ar include toate statele membre UE care nu sunt în măsură să adopte moneda comună în următorul deceniu, cum ar fi România, Bulgaria, Polonia şi Balcanii. Această zonă va marca graniţele monetare (în paralel cu graniţele terestre), inclusiv regiunea CSI, sau mai degrabă cu zona Eurasiei promovată de Moscova, care are rubla ca monedă de referinţă. În momentul de faţă Rusia se pregăteşte pentru crearea unei zone de liber schimb între Belarus, Kazahstan şi Rusia, dar care va vedea în viitor extinderea spre fostele republici sovietice şi, probabil, inclusiv spre Serbia. Aceste elemente sunt suficiente pentru a înţelege ce şi cât de numeroase sunt interesele în această regiune, unde micii politicieni locali devin "superstar", transformaţi de o imagine geopolitică mult mai mare decât ei.